Ce este „fenomenul Hum” – sunetul misterios ce deranjează oameni din întreaga lume? (VIDEO)

Fenomenul a fost raportat în locuri precum Taos, New Mexico, Bristol, Anglia sau Largs, Scoţia. Deşi numeroase persoane au auzit acest zumzet deranjant, oamenii de ştiinţă nu au reuşit încă să înţeleagă ce provoacă acest sunet şi de ce este auzit de un procent mic din populaţia din zonele afectate.

Primele relatări referitoare la acest fenomen au începtu să apară în anii ’50, atunci când oameni care nu mai auziseră niciodată ceva neobişnuit au început să fie deranjaţi de un sunet de o frecvenţă joasă, ce zumzăia în mod constant.

• Cât controlează statul român din producţia națională de energie?
• Medicamentele pentru slăbit pot cauza pierderea de masă musculară și osoasă

Cazurile par să aibă mai mulţi factori în comun: de regulă, sunetul este auzit doar în interiorul caselor şi se aude mai tare în timpul nopţii decât ziua. De asemenea, fenomenul este mai răspândit în zonele rurale şi suburbane; zgomotul este auzit arareori în zonele urbane, probabil din cauza zgomotului constant prezent în fundal în oraşele aglomerate.

Cine aude zgomotul ciudat?

Doar aproximativ 2% din persoanele care trăiesc într-o zonă în care se înregistrează fenomenul Hum pot auzi sunetul, iar majoritatea au vârste cuprinse între 55 şi 70 de ani, se arată într-un studiu publicat în 2003 de Geoff Leventhall, un consultant din Surrey, Anglia.

Majoritatea persoanelor care aud zgomotul ciudat descriu sunetul ca fiind similar celui făcut de un motor pe motorină la ralanti. De asemenea, cei ce aud sunetul mai au ceva în comun: zumzetul este perceput drept un chin greu de suportat.

„Este un fel de tortură; uneori, îmi vine să ţip”, declara pensionara Katie Jacques din Leeds pentru BBC. Leeds este unul din locurile din Marea Britanie unde zumzetul şi-a făcut simţită prezenţa.

„Noaptea este cel mai rău. Este greu să adormi atunci când auzi sunetul acesta în fundal. Te mişti şi te învârţi în pat şi devii din ce în ce mai agitat din cauza sa”, a mai spus Katie Jacques.

Oamenii afectaţi de acest zumzet se simt şi mai rău atunci când li se spune că îşi imaginează zgomotul şi că se plâng excesiv. Majoritatea celor ce aud sunetul nu au probleme de auz, iar zgomotul le provoacă dureri de cap, greaţă, ameţeli, sângerări nazale şi probleme de somn. BBC relatează că cel puţin un caz de sinucidere din Marea Britanie a fost pus pe seama ciudatului zgomot.

Zonele în care se aude zumzetul

Bristol, Anglia, a fost unul din primele locuri de pe Terra în care a fost întâlnit „fenomenul Hum”. În anii ’70, aproximativ 800 de persoane din oraşul de pe coasta Angliei au relatat că auzeau un zgomot constant, iar în cele din urmă autorităţile au dat vina pe traficul auto constant şi pe fabricile din zonă ce funcţionau fără oprire.

Un alt loc celebru este Taos, în statul american New Mexico. Începând cu primăvara anului 1991, locuitorii din zonă se plâng de prezenţa unui zgomot, însă cercetătorii de la Los Alamos National Laboratory, de la Universitatea New Mexico şi de la Sandia National Laboratories nu au reuşit să identifice sursa acestuia.

Taos, New Mexico, este una din localităţile afectate de „fenomenul Hum”    (Foto: Shutterstock.com)

Windsor, Ontario, este un alt loc în care se aude bizarul zgomot, iar cercetătorii de la Universitatea Windsor şi de la Universitatea Western au primit de curând o bursă pentru a analiza sunetul şi a-i identifica sursa.

De asemenea, cercetătorii australieni investighează de câţiva ani sunetul în Bondi, o plajă din apropiere de Sydney, însă nu au reuşit să-i descopere cauza. „Zgomotul înnebuneşte oamenii – tot ce poţi să faci e să dai drumul la muzică pentru a nu-l mai auzi. De asemenea, unii oameni lasă ventilatoarele pornite pentru a acoperi zumzetul”, a declarat un locuitor pentru Daily Telegraph.

Un studiu realizat în SUA în oraşul Kokomo a reuşit în 2003 să identifice o posibilă cauză a sunetului enervent. Cercetarea finanţată de autorităţile locale au dezvăluit că două situri industriale din regiune, printre care şi o fabrică Daimler Chrysler, produceau zgomot la anumite frecvenţe. Cu toate acestea, unii locuitori au continuat să se plângă de zgomot chiar şi după ce au fost luate măsuri pentru a elimina respectivele sunete.

Care este cauza zgomotului ciudat?

Majoritatea cercetătorilor ce investighează sunetul sunt de părere că fenomenul este real, nefiind rezultatul vreunei isterii de masă sau a ipohondriei.

La fel ca în cazul sunetelui din oraşul Kokomo, principalul suspect este echipamentul folosit în industrie. Într-unul din cazuri, Leventhall a reuşit să identifice sursa zgomotului ca fiind instalaţia de încălzire a unei clădiri aflate în apropiere.

Printre alte posibile surse suspectate de specialişti se numără ţevile de gaz de înaltă presiune, cablurile de curent electric şi dispozitivele de comunicaţii fără fir. Cu toate acestea, sursa zumzetului a fost identificată drept una electrică sau mecanică în foarte puţine cazuri.

Unii specialişti speculează că „fenomenul Hum” s-ar putea datora undelor sonore de frecvenţă joasă ce pot fi percepute doar de anumite persoane. De asemenea, cercetătorii confirmă că există unele persoane ce au sensibilitate la semnale ce ies din registrul normal al auzului uman (20 – 20.000 Hz).

Experţii medicali au sugerat că o posibilă cauză ar putea fi tinnitus (percepţia sunetului atunci când nu există o sursă externă de zgomot), însă testările repetate au arătat că mulţi dintre cei ce aud zgomotul deranjant au auz normal şi nu suferă de tinnitus.

De asemenea, factorii de mediu au fost învinovăţi la rândul lor, printre suspecţi numărându-se microseismele – cutremure foarte slabe, de frecvenţă joasă, ce pot fi generate de activitatea valurilor oceanelor.

Alte ipoteze, cum ar fi experimentele militare sau comunicaţiile submarinelor, nu au fost confirmate.

Până la descifrarea misterului, cei ce aud zgomotul deranjant sunt nevoiţi să apeleze la aparate care generează „zgomot alb” pentru a acoperi zumzetul.

„Este un mister ce durează de 40 de ani şi cred că e foarte posibil să rămână nerezolvat pentru o perioadă lungă de timp”, a concluzionat Leventhall.

Sursa: LiveScience